În Maramureș există tradiții care nu pot fi înlocuite de tehnologie și nici de trecerea timpului. Una dintre ele este oieritul – o îndeletnicire veche de secole, care încă dă viață munților, pășunilor alpine și satelor în care ciobanii continuă să urce cu turmele în fiecare primăvară.
Când zăpezile se topesc, iar iarba începe să acopere culmile Munților Maramureșului și Munților Rodnei, începe unul dintre cele mai importante momente din viața păcurarilor: urcatul oilor la stână. Este un obicei păstrat din generație în generație și una dintre imaginile care definesc identitatea Maramureșului.
La stână, timpul pare că s-a oprit
Aici, zilele încep înainte de răsărit. Oile sunt mulse, laptele este pus la închegat, iar din el se pregătesc produse care au făcut cunoscut Maramureșul: cașul proaspăt, telemeaua, urda și jintița, un preparat tradițional obținut din zer, apreciat de generații întregi.
Pentru mulți turiști, o vizită la o stână este una dintre cele mai autentice experiențe pe care le pot trăi. Mirosul fânului proaspăt cosit, sunetul tălăngilor și mesele simple, pregătite din produse locale, spun mai multe despre Maramureș decât orice broșură turistică.
O meserie tot mai grea
În spatele frumuseții peisajelor se ascunde însă o realitate dificilă. Tot mai puțini tineri aleg această meserie, iar crescătorii de oi se confruntă cu lipsa forței de muncă, costuri tot mai mari pentru furaje și întreținere, prețuri care nu acoperă întotdeauna munca depusă și pagube provocate de animalele sălbatice.
Cu toate acestea, mulți crescători spun că nu pot renunța. Pentru ei, oieritul nu este doar o sursă de venit, ci un mod de viață moștenit de la părinți și bunici.
O tradiție care modelează peisajul
Puțini știu că pășunatul tradițional contribuie și la menținerea pajiștilor montane, unele dintre cele mai bogate ecosisteme din Europa. Fără turmele de oi, multe dintre aceste pășuni s-ar transforma treptat în terenuri împădurite, iar numeroase specii de flori și plante ar dispărea.
Maramureșul are nevoie de păcurarii săi
Într-o lume în care tot mai multe tradiții se pierd, păcurarii Maramureșului continuă să păstreze vie o moștenire care înseamnă muncă, răbdare și respect pentru natură.
Poate că atunci când cumpărăm o bucată de caș sau o cană de jintiță de la o stână, cumpărăm mai mult decât un produs local. Cumpărăm o parte din identitatea Maramureșului și contribuim la păstrarea unei tradiții care definește aceste locuri de sute de ani.
Poate că cea mai frumoasă lecție pe care ne-o oferă oieritul este aceasta: unele lucruri nu trebuie modernizate, ci păstrate. Pentru că ele spun cine am fost și cine suntem.
