Povestea unuia dintre cele mai valoroase lăcașuri de lemn din România
În inima Muzeului Național al Satului „Dimitrie Gusti” din București se află unul dintre cele mai valoroase monumente istorice ale Maramureșului: biserica de lemn din Dragomirești.
Pentru mulți vizitatori, aceasta este încă o biserică tradițională admirată într-un muzeu etnografic. Pentru Maramureș însă, lăcașul reprezintă o parte autentică din identitatea spirituală și culturală a regiunii.
Biserica a fost construită în jurul anului 1722, la puțini ani după devastatoarea invazie tătară din 1717, care a rămas adânc întipărită în memoria comunităților maramureșene. Ridicarea ei a reprezentat nu doar reconstruirea unui loc de rugăciune, ci și renașterea unei comunități încercate de istorie.
Biserica a fost ridicată pentru comunitatea greco-catolică locală, într-o perioadă în care numeroase sate maramureșene aparțineau Bisericii Române Unite cu Roma.
Lăcașul s-a remarcat prin arhitectura autentică din lemn, specifică Maramureșului istoric. Biserica se încadrează tipologic în categoria bisericilor-sală și impresionează prin proporțiile sale echilibrate, acoperișul din șindrilă cu poală dublă și turnul-clopotniță care domină armonios întregul ansamblu.
Interiorul păstrează compartimentarea tradițională specifică cultului oriental — altar, naos și pronaos — precum și elemente artistice și decorative remarcabile, realizate de meșteri locali maramureșeni. Monumentul reflectă unitatea stilistică specifică arhitecturii tradiționale maramureșene, unde tehnicile utilizate la ridicarea bisericilor se regăseau și în gospodăriile țărănești ale vremii.
Valoarea ei a fost recunoscută la nivel național încă din perioada interbelică. Astfel, în anul 1936, biserica a fost aleasă pentru a fi transferată la București, în cadrul nou-înființatului Muzeu al Satului — unul dintre cele mai ambițioase proiecte culturale românești ale vremii.
Monumentul a fost demontat bucată cu bucată și reconstruit cu grijă în capitală, unde poate fi admirat și astăzi în forma sa originală.
Faptul că tocmai biserica din Dragomirești a fost selectată pentru muzeul național spune mult despre importanța patrimoniului maramureșean în cultura română. Maramureșul nu a oferit României doar tradiții și peisaje spectaculoase, ci și unele dintre cele mai valoroase expresii ale arhitecturii populare din Europa.
De-a lungul timpului, mutarea bisericii a stârnit și reflecții legate de patrimoniu și apartenență. Dacă pentru unii transferul la București a însemnat salvarea și conservarea monumentului într-o perioadă dificilă, pentru alții a rămas sentimentul că o parte din sufletul Maramureșului a fost îndepărtată de locul în care a luat naștere.
În ultimii ani au existat inclusiv discuții privind realizarea unei replici la Dragomirești, ca formă de recuperare simbolică a acestui reper istoric.
Astăzi, biserica de lemn din Dragomirești rămâne una dintre cele mai importante mărturii ale civilizației tradiționale maramureșene și un monument care continuă să vorbească despre credință, identitate și istoria unei regiuni care a influențat profund patrimoniul cultural al României.
Surse și documentare
Pentru documentarea unor informații istorice și arhitecturale a fost consultată prezentarea oficială a Muzeului Național al Satului „Dimitrie Gusti”: https://muzeul-satului.ro/
