Municipiul Baia Mare a marcat în aceste zile 697 de ani de la prima sa atestare documentară, un moment important din istoria unuia dintre cele mai reprezentative orașe ale Maramureșului.
Prima mențiune documentară a localității datează din 29 mai 1329, când regele Carol Robert de Anjou emitea un document prin care oferea comitelui Corrardus, jude al orașelor Baia Mare și Baia Sprie, pădurea aflată între cele două așezări pentru a fi populată și valorificată.
În acel document, Baia Mare apare sub denumirea latină „civitas Rivuli Dominarum”, cunoscută în traducere ca „Orașul Râului Doamnelor”. Deși actul original nu s-a păstrat, conținutul său este cunoscut datorită unor documente redactate ulterior.
Dezvoltarea orașului a fost strâns legată de activitatea minieră, Baia Mare devenind încă din Evul Mediu unul dintre cele mai importante centre de exploatare a aurului și argintului din această parte a Europei. Bogățiile din subsol au atras meșteșugari, comercianți și coloniști, contribuind la dezvoltarea unei comunități prospere și bine organizate.
Prima diplomă privilegială păstrată până astăzi datează din anul 1347 și confirma numeroase drepturi acordate locuitorilor, printre care alegerea propriilor conducători, organizarea târgurilor și administrarea activităților miniere. Aceste privilegii demonstrează că Baia Mare era deja un important oraș liber regal în secolul al XIV-lea.
De-a lungul istoriei, orașul a purtat mai multe denumiri, printre care Rivulus Dominarum, Frauenbach, Asszonypataka sau Nagybánya, fiecare reflectând influențele culturale și istorice ale diferitelor perioade.
Astăzi, Baia Mare este unul dintre cele mai importante centre urbane din nordul României și se pregătește pentru un moment simbolic: aniversarea a 700 de ani de la prima atestare documentară, care va avea loc în anul 2029.
Aniversarea celor 697 de ani de existență documentară reprezintă un nou prilej de a privi spre trecutul orașului și spre generațiile care au contribuit la dezvoltarea identității și patrimoniului băimărean.
